|
|
Tulburarea de personalitate - Evitantă |
Ce este Tulburarea de personalitate?
Una dintre numeroasele definiţii acordate tulburării de
personalitate este: „Ansamblu caracteristic şi persistent de trăsături,
predominant cognitive, dispoziţionale şi relaţionale, ilustrate printr-un
comportament care deviază în mod evident şi invalidant de la expectaţiile faţă
de persoana respectivă şi de la normele grupului său social.”
De obicei, tulburările de personalitate, se schiţează
din copilărie, se cristalizează la adolescenţă şi însoţesc persoana respectivă
pe tot parcursul experienţei sale de viaţă.
Ce este Tulburarea de personalitate Evitantă?
Tulburarea de personalitate Evitantă este acea
tulburare de personalitate care este ilustrată printr-un „pattern pervasiv de
inhibiţie socială, sentimente de inadecvare şi hipersensibilitate la evaluarea
negativă (critică), care începe în perioada adultă tânără şi este prezent
într-o varietate de contexte.” (DSM-IV)
Cum se manifestă Tulburarea de personalitate Evitantă?
Persoanele care au tulburarea de personalitate
evitantă:
- evită activităţile profesionale care implică un
contact interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică, dezaprobare
sau respingere. Indivizii cu tulburare de personalitate evitantă evită munca
sau activităţile şcolare care implică contact semnificativ cu alţi oameni,
datorită laturii lor personale „extrem de sensibilă la respingere”.
- nu doresc să se asocieze cu alţi oameni decât dacă
sunt siguri că sunt apreciaţi. Ofertele de promovare în serviciu pot fi
respinse, deoarece noile responsabilităţi pot duce la critici din partea
colaboratorilor. Aceşti indivizi evită să-şi facă noi amici, în afară de cazul
când sunt siguri că vor fi acceptaţi şi simpatizaţi fără critică.
- manifestă reţinere în relaţiile intime din cauza
fricii de a nu se face de râs sau de a nu fi ridiculizat. Până ce nu trec o
serie de teste probând convingător contrariul, ceilalţi oameni sunt consideraţi
a fi critici şi dezaprobatori. Indivizii cu această tulburare nu se vor alătura
activităţilor de grup atât timp cât nu există oferte generoase şi repetate de
suport şi protecţie. Intimitatea interpersonală este adesea dificilă pentru
aceste persoane, deşi ele sunt capabile să stabilească relaţii intime, când
există asigurarea unei acceptări necritice. Ei pot reacţiona cu reţinere, au
dificultăţi în a vorbi despre ei înşişi şi îşi reţin sentimentele intime, de
frica de a nu fi expuşi, ridiculizați sau făcuţi de râs.
- sunt preocupate de faptul de a nu fi criticate sau
rejectate în situaţiile sociale. Deoarece indivizii cu această tulburare sunt
preocupaţi de faptul de a nu fi criticaţi sau rejectaţi în situaţii sociale, ei
pot avea un prag considerabil de scăzut pentru a detecta astfel de reacţii.
- sunt inhibate în situaţii interpersonale noi din
cauza sentimentelor de inadecvare. Dacă cineva este uşor dezaprobator sau
critic ei se pot simţi extrem de lezaţi. Tind a fi timizi, tăcuţi, inhibaţi şi
„invizibili” din cauza fricii ca o observaţie să nu fie degradantă sau
rejectantă. Se aşteaptă la faptul ca, indiferent ce spun ei, ceilalţi să
considere „eronat”, aşa că pot să nu spună nimic. Reacţionează puternic la
indicii subtile sugestive de batjocură sau luare în derâdere. Sunt inhibaţi în
situaţiile interpersonale noi, deoarece ei se simt inadecvaţi şi au stima de
sine scăzută. În disprețul dorinţei lor de a fi participanți activi la viaţa
socială, ei se tem să-şi plaseze avutul în mâinile altora.
- se văd pe ele ca fiind inapte social, inatractive
personal ori inferioare altora. Dubiile în legătură cu competenţa socială şi
atracţia personală devin extrem de manifeste în situaţiile care implică
interacţiuni cu străinii. Aceşti indivizi se cred ei înşişi inapţi, inatractivi
ca persoană ori inferiori altora.
- refuză să-şi asume riscuri personale sau să se
angajeze în orice activităţi noi din cauza faptului că acestea i-ar putea pune
în dificultate. Sunt extrem de refractari în a se angaja în activităţi noi ori
în a-şi asuma riscuri personale, deoarece acestea se pot demonstra a fi
incomode.
Totodată, indivizii cu tulburare de personalitate
evitantă sunt înclinaţi spre exagerarea eventualelor pericole ale situaţiilor
rutiniere, iar din necesitatea lor de certitudine şi siguranţă poate rezulta o
restrângere a stilului de viaţă. Cineva cu această tulburare poate anula un
interviu de angajare, de frica de a nu fi pus în dificultate de faptul că nu
este îmbrăcat corespunzător. Simptome somatice marginale ori alte probleme pot
deveni motiv pentru a evita activităţi noi.
Ce pot să fac?
Se recomandă psihoterapie individuală, care ajută
indivizii cu această tulburare de personalitate. Durata psihoterapiei este însă
de relativ de lungă durată, timpul optim minim de încheiere a sesiunii
psihoterapeutice fiind după aproximativ 8 luni iar cel maxim, pe o perioadă
nedeterminată.
Îți doresc succes, cât mai multă armonie şi echilibru
interior!
Psihoterapeut Adina Demian
| |
|
|
|
|
|
|