Adina Demian
Psihoterapeut
Alege sa iti traiesti viata
in armonie si echilibru interior !

Fobia Sociala si Anxietatea Socială - Timiditatea

Ce este Fobia Socială?

Fobiile sociale reprezintă cele mai mascate şi mai dificil de identificat tipuri de fobii. Acestea pot să guverneze şi chiar să distrugă viaţa unei persoane.

Fobia sociala este definita ca fiind teama puternică şi persistentă de situaţii sociale sau care presupun realizarea unor performanţe în care persoana se simte stânjenită.

Adesea, suntem conştienţi de faptul că viaţa este plină de dificultăţi şi obstacole, că trebuie să luptăm cu acestea, să fim fermecători, asertivi, luptători şi, deşi ştim bine aceste lucruri, suntem timizi, nesiguri, permanent depăşiţi de ceilalţi, iar existenţa noastră este lipsită de relaţii calde şi apropiate.

Astfel multe dintre problemele menţionate, nu sunt altceva decât forme mascate de fobii sociale.

Caracteristica esenţială a fobiei sociale constă, aşadar, în teama subiectului de a fi evaluat negativ de ceilalţi, care îi vor critica performanţele. Termenul de performanţă are aici sens foarte larg şi se referă la autocontrolul emoţional sau la executarea unor sarcini de rutină, cum ar fi mâncatul, vorbitul în public sau chiar semnarea unor documente în prezenţa altor persoane.

Cum se manifestă Fobia Socială?

Cel care suferă de o fobie socială este convins că se va comporta într-un mod inacceptabil şi că acest lucru va atrage respingerea din partea celorlalţi şi reducerea stimei de sine.

Expunerea individului la o situaţie socială, provoacă apariţia imediată a unei anxietăţi puternice, care perturbă în mod semnificativ desfăşurarea activităţilor cotidiene, sfera ocupaţională şi viaţa socială şi creează persoanei un puternic disconfort psihic.

Persoana în cauză va avea tendinţa să evite situaţiile sociale, iar dacă acest lucru nu este posibil, le va suporta cu mare dificultate. La multe persoane cu fobie socială pot să apară şi atacuri de panică în cazul expunerii la situaţia socială sau în condiţiile anticipării acesteia.

Aflaţi în situaţiile sociale care le provoacă teamă, persoanele cu fobie socială se vor simţi stânjenite, se vor comporta ciudat, iar ceilalţi îi pot aprecia ca fiind anxioşi, slabi, nebuni sau proşti.

Cel care suferă de fobie sociala este permanent motivat de dorinţa de a crea o impresie favorabilă asupra celor din jur, în timp ce imaginea de sine şi autostima acestuia au un caracter fluent, menţinut prin intermediul a două mecanisme psihologice care produc centrarea exagerată pe sine însuşi: procesarea anticipatorie (cum consideră că va apărea în situaţia dată) şi procesarea posteveniment (îşi face probleme şi îşi adresează autocritici legate de modul în care s-a comportat într-o situație psihosocială).

Anticipând confruntarea cu situaţia socială, individul tinde să realizeze ruminații în legătură cu situaţia. Aceasta se referă la planificarea şi la repetarea mentală a ceea ce va trebui să spună, conţinutul ruminațiilor fiind întotdeauna negativ.

O dată părăsită situaţia socială, ruminarea aspectelor negative legate de aceasta are tendinţa să continue, individul analizând critic propriul său comportament în situaţia socială.

Tipuri de Fobie Socială

  • Fobia de a privi. Persoanele care suferă de această fobie au impresia (adesea, fără o bază reală) că ceilalţi îi privesc intens şi acest aspect le provocă teamă.

  • Teama legată de faptul că ceilalţi îşi vor da seama că individul este nervos. De regulă, această fobie are un conţinut precis, pentru că persoana în cauză îşi exteriorizează nervozitatea prin manifestări neurofiziologie, cum ar fi tremurul mâinilor sau al vocii, paloare sau roşeaţă. De teamă că ceilalţi vor observa acest lucru, individul refuză mai ales invitaţiile unde se serveşte ceva de băut, pentru că este convins că ceilalţi vor remarca faptul că îi tremură mâinile când ia o ceaşcă de cafea şi că inevitabilul se va produce: cineva îl va întreba de ce este atât de nervos.

  • Teama de a fi „prins” într-o relaţie apropiată. Persoanele care suferă de această fobie raţionalizează frecvent situaţia lor, spunându-și „nu doresc să-mi asum vreo responsabilitate” sau „dacă mi se întâmplă asta nu voi mai putea face ceea ce vreau eu să fac”.

  • Teama de a fi „descoperit.” Persoana se teme de faptul că dacă ceilalţi îşi vor da seama de particularităţile personalităţii sale (vor ghici cum este ea cu adevărat ) si o vor respinge. Unii indivizi nici măcar nu sunt conștienți de acele particularităţi care i-ar face pe ceilalţi să nu-i agreeze, în timp ce altora respectivele trăsături le sunt clare („ei vor descoperi că sunt prost, incult, plictisitor sau rău”). Acest gen de fobie conduce la evitarea relaţiilor apropiate cu ceilalţi.

  • Fobia de sentimente negative. În această categorie intră tot felul de fobii care pot influenţa întregul stil de viaţă al individului. Cel mai frecvent se întâlneşte teama de reacţia de furie sau de critică. Persoana se teme să exprime astfel sentimentele sau/şi de faptul că alţii ar putea exprima asemenea sentimente faţă de ea. Acest gen de fobie poate îmbrăca un aspect general sau particular, incluzând figuri învestite cu autoritate, reprezentanţi ai sexului opus sau persoane apropiate.

  • Teama de singurătate (de a întreprinde o acţiune singur). Această fobie este asociată frecvent cu tendinţa de izolare şi cu dispoziţia depresivă. Frecvent, ea îmbracă forma unei stări de disconfort, fără a se ajunge la o stare afectivă intensă. De pildă, persoana ar dori să iasă undeva la sfârşitul săptămânii, dar nu găseşte pe nimeni să o însoţească, fapt ce îi produce o stare de disconfort difuz. În loc să iasă singur, individul preferă să rămână acasă şi acest lucru îi accentuează depresia.

  • Fobia subiectului că nu va putea comunica cu ceilalţi include:

    • Fobia că ceilalţi nu îl agreează pe individ. Acesta este poate cea mai răspândită fobie de natură interpersonală şi are un caracter deosebit de distructiv. Adesea, când ceilalţi nu ne plac, unii dintre noi avem tendinţa să reacţionăm prin intermediul unor sentimente de culpabilitate exprimate astfel: „probabil că am făcut ceva rău” sau „este ceva în neregulă cu mine”.

Pentru a evita astfel de situaţii individul se străduieşte permanent să fie o persoană drăguţă şi amabilă, încetând să mai fie el însuşi. În felul acesta, el îşi reprimă dorinţele şi tendinţele, nu luptă pentru drepturile sale şi ajunge uneori chiar să renunţe la demnitatea sa. Consecinţe foarte asemănătoare poate produce şi teama de a nu-i răni pe ceilalţi.

    • Teama de a părea ridicol. Unii indivizi sunt cuprinşi de panică la gândul că ar putea face un lucru pe care ceilalţi l-ar considera ridicol şi adesea persoana în cauză se judecă mult mai aspru decât o fac cei din jur. Pentru că orice ar spune sau ar face un individ poate părea ridicol pentru cineva, acesta va tinde să evite tot mai mult să se manifeste în public, devenind tot mai inhibat. Astfel, persoana respectivă îşi va inhiba orice pornire creativă, se va refugia în convențional, transformându-se într-un individ plat şi plicticos.

Foarte apropiată de această fobie este şi teama de a nu greşi, consecinţele ei fiind asemănătoare cu acelea ale fobiei de ridicol.

    • Teama de a fi respins. Această fobie împiedică, de asemenea, subiectul să intre în relaţii adecvate cu ceilalţi, având efecte asemănătoare cu cele ale fricii că ceilalţi nu îl agreează. Subiectul devine excesiv de sensibil la reacţiile celor din jur şi ajunge adesea să-şi sacrifice propriile interese şi obiective. El interpretează cel mai mic semn de dezaprobare din partea altei persoane ca pe un semn de respingere, ceea ce reprezintă o adevărată catastrofă pentru el.

De ce apare Fobia Socială?

Problema principală in fobia sociala, nu constă în aceea că aceste evenimente sociale au loc, deoarece ele li se întâmplă şi altor oameni, ci semnificaţia pe care le-o acordă subiectul fobic, precum şi în evoluţiile negative la care se aşteaptă acesta, mai ales în ceea ce priveşte imaginea de sine.

Conform modelului cognitiv al fobiei sociale, se menţionează o serie de factori care întrețin aceasta fobie:

  • Convingerile de bază legate de autoevaluarea propriei persoane („Sunt o persoană plicticoasă”, „Nimeni nu mă agreează”).

  • Supoziții cu caracter condiţional („Dacă le voi arăta celorlalţi ce simt, ei vor considera că sunt incompetent”; „ Dacă nu mă voi exprima corect, ceilalţi vor crede că sunt nebun”).

  • Prezenţa unor reguli rigide referitoare la performanţele personale („Trebuie totdeauna şi cu orice preţ să par inteligent”: „Nu trebuie niciodată să manifest vreun semn de anxietate”).

În concluzie, putem afirma că modelul cognitiv al fobiei sociale implică următoarea secvenţă de evenimente: situaţia socială activează convingerile şi supoziţiile disfuncţionale legate de posibilitatea unui eşec în ceea ce priveşte manifestarea unor performanţe potenţiale, iar implicaţiile eşecului anticipat de subiect generează o puternică stare de anxietate. Aceasta va conduce la perceperea situaţiei sociale ca pe o ameninţare care, la rândul ei, va genera gânduri automate negative şi anxietate legată de aceasta.

Ce pot sa fac?

În situaţia în care, ai descoperit câteva dintre simptomele prezentate mai sus ca aparținându-ți, NU TE TEME! Pentru că, psihoterapia de orientare cognitiv-comportamentală te va ajuta sa scapi de aceasta fobie care te ţine departe de plăcerea si avantajele de a interacționa relaxat cu diverse medii sociale! Apelează cu încredere la un psiholog/psihoterapeut!

Îți doresc succes, cât mai multă armonie şi echilibru interior!

Cu căldură,

Psihoterapeut Adina Demian

Pentru programări: tel: 0722453300 | email: psiholog@adinademian.ro

Copyright © 2013 Adina Demian