|
Ce este Comunicarea Asertivă?
Ea: „Eşti un monstru dobitoc, fără suflet! Nu te mai
suport!”, spuse femeia, începând să plângă în hohote.
El: „Eşti o nesuferită care nu ştie niciodată ce vrea!
Ba nu aşa…, ba aşa… bla, bla, bla… habar nu ai de capul tău! Scuteşte-mă!”,
zise partenerul ei trântind uşa şi ieşind din casă.
Şeful: “Nu e nimic bine din ce ai făcut în proiectul
asta! Dacă până la sfârşitul săptămânii nu refaci totul, aşa cum trebuie, îţi
tai 20% din salariu!”.
Angajatul, cu privirea plecată în documentele aruncate
pe birou, cu glas pierit, îi răspunde şefului: “Am înţeles…” se simte
nedreptăţit, (doar el lucrase cât considerase de bine, cu multă atenţie şi
conştiinciozitate în ultimele săptămâni la proiectul respectiv)… se simte
trist, furios, neputincios, descurajat, devalorizat, dar îi e dificil să-şi
exprime dezacordul faţă de atitudinea şefului… etc.
Ce găsiţi în comun la ambele cazuri prezentate?
În primul caz, este prezentată un anumit tip de
comunicare: comunicarea cu agresivitate pe care ambii parteneri o exercită şi
datorită acestui mod de comunicare, nu în puţine case regăsim astfel de
situaţi.
În cel de-al doilea caz, observăm, din partea şefului
aceeaşi comunicare cu agresivitate, pe care am regăsit-o şi în cazul anterior,
iar, din partea angajatului, observăm, un alt tip de comunicare: comunicarea cu
timiditate.
Atât comunicarea cu agresivitate , încărcată cu emoţii
puternice de furie, revoltă, dispreţ, nedreptate, disperare, etc., cât şi
comunicarea cu timiditate încărcată cu deznădejde, dezamăgire, reprimarea
sentimentelor, învinovăţire, etc., sunt modalităţi de comunicare destructive,
atât pentru noi, cât şi pentru relaţiile noastre!
Din fericire, pe lângă cele două modalităţi de
comunicare defectuoase, mai există cel de-al treilea mod de comunicare, care
este constructiv, raţional, adecvat, care poartă denumirea de “comunicare
asertivă”.
Comunicarea asertivă este modalitatea de comunicare
prin care individul îşi exprimă nevoile, dorinţele, sentimentele şi
preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată.
Această manieră de comunicare nu poate avea loc atunci când individul este furios,
frustrat, deprimat, anxios. În cadrul comunicării asertive, nu se încalcă nici
drepturile personale, nici ale celorlalţi. Acest gen de comunicare, arată
respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează auto dezvăluirea,
autocontrolul şi aprecierea pozitivă a valorii de sine.
De ce anume este bine să ţii cont ca să Comunici
Asertiv?
Specialiștii afirmă că asertivitatea inhibă anxietatea,
reduce depresia. Totodată, aceştia subliniază faptul că un comportament asertiv
conduce la îmbunătăţirea imaginii de sine.
Asertivitatea implică patru elemente importante:
-
-
solicitarea favorurilor şi formulare de cereri;
-
exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;
- iniţiere, continuare şi încheiere a unei conversaţii
generale.
Aceste elemente formează componenta cognitivă care
implică un anumit mod de gândire. Componenta comportamentală a asertivităţii
include o serie de elemente non-verbale, cum ar fi:
-
Contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte
interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje
nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau
"îmi este foarte frică".
-
Tonul vocii: chiar şi cel mai asertiv mesaj îşi va
pierde din semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită (aceasta va da
impresia de nesiguranţă) sau un ton prea ridicat, fapt care ar putea activa
comportamentul depresiv al interlocutorului.
-
Postura: poziţia corpului unei persoane asertive
diferă de la situaţie la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea
cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta
exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea
interpreta o astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect.
-
Mimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv,
mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului. Astfel,
dacă cineva zâmbește atunci când afirmă că ceva îl supără, oferă
interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării. În
consecinţă dacă te-a supărat ceva atunci când comunici asta, este recomandat ca
mimica ta să fie cea a unui om supărat, nu vesel.
-
Momentul administrării mesajului: cel mai eficient
mesaj asertiv îşi pierde semnificaţia dacă este administrat într-un moment
nepotrivit. Astfel, nici un şef nu va răspunde favorabil la o cerere de mărire
a salariului, oricât de bine formulată este această, dacă angajatul îl
abordează atunci când se pregăteşte să se prezinte în faţa unei comisii de control
a firmei.
-
Conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt
respectate, mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenţia de
a-l blama pe celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid şi într-un mod
pasiv. Conţinutul unui mesaj asertiv trebuie să fie precis, descriptiv şi
direct.
Ce pot sa fac?
Deoarece comunicarea asertivă, nu este cel mai uşor
lucru de însuşit (pentru că, e nevoie de un control al emoţiilor, ca să ai
disponibilitatea necesară pentru a comunica asertiv), apelează cu încredere la
un psiholog care să te însoţească în drumul tău înspre dobândirea unei
comunicări asertive.
Dobândind o comunicare asertivă, şansele de a trăi
scene ca cele prezentate la începutul articolului, sunt mult reduse!
Îţi doresc succes, cât mai multă armonie şi echilibru
interior!
Psihoterapeut Adina Demian
|
