Încă din copilărie, îi auzim pe părinţii noştri
adresându-ni-se cu diverse cereri, în care folosesc cuvântul „perfect”, de ex:
„ Fă-ţi perfect curat în cameră!”, „Până nu văd temele scrise perfect, nu ieşi
la joacă!”, etc.
Astăzi, partenerii noştri de afaceri, atunci când
încheiem un contract, ne strâng mâna adăugând: „Perfect!”; partenerul de cuplu,
atunci când îi înmânăm biletele pentru o vacanţă dorită, ne sărută zgomotos pe
obraz, spunând: „Perfect!”.
Cu alte cuvinte, auzim des în jurul nostru cuvântul
„Perfect” şi uneori sau deseori ne trezim şi noi spunându-l. Ceea ce auzim însă
mai rar, este faptul că, perfecţionismul poate să ne fie foarte dăunător!
Ce este Perfecționismul?
Perfecţionismul este o credinţă puternică in mintea
oamenilor, care susţine că perfecţiunea există şi ar trebui sa fie atinsă.
Tipuri de Perfecţionism
Există două tipuri de perfecţionism:
-
Primul tip de perfecţionism este unul bun, sănătos
pentru individ care are ca şi consecinţă îmbunătăţirea, dezvoltarea personală,
creşterea armonioasă a calităţii vieţii individului.
-
Al doilea tip de perfecţionism este un perfecţionism
nociv pentru individ, care îl împiedică de regulă să se adapteze pe aria
socială-personală-profesională, astfel încât, acest tip de perfecţionism este
în defavoarea individului. Despre acest tip de perfecționism vom discuta in
continuare.
Consecinţele nocive ale perfecţionismului
Cel de-al doilea tip de perfecţionism are de cele mai
multe ori consecinţe negative, toxice asupra stărilor de bine şi de mulţumire
de sine ale persoanei în cauză:
-
teamă mare şi anxietate (de ce vor crede, spune
ceilalţi despre el, etc.)
-
încredere scăzută în propriile capacităţi şi forţe
-
nemulţumire de sine („nu mă iubeşte nimeni”, „nu mă
acceptă nimeni”, „toţi ceilalţi mă cred un ratat, o persoană ridicolă, un
incapabil”, etc.)
-
amânarea activităţilor şi/sau a luării unor
deciziilor importante, dacă consideră că este greu de realizat si exista riscul
eșecului
-
meticulozitatea excesivă în diversele activităţi pe
care le întreprinde, stă de obicei peste program şi cu toate astea, mulţumirea
lucrului finalizat este rar întâlnită
-
lipsa bucuriei de viaţă, centrarea de obicei pe
nereuşite, şi căutarea „perfect-ului” atât la ei cât şi la ceilalţi
-
suportă cu greu critica de orice fel
-
apare frecvent sentimente puternice de vinovăţie când
consideră că, greşeşte
-
standardele şi aşteptările sunt deseori nerealiste,
deoarece „perfectul „ este foarte greu de atins si se confruntă deseori cu
sentimente de dezamăgire
-
repetiţia lucrurilor „care nu sunt bine făcute” la
infinit, cu riscul de a rămâne în urmă cu diversele sarcini
Perfecţionismul Nociv versus Perfecţionismul
Constructiv
Perfecţionismul Nociv se datorează unor credinţe
nerealiste cum ar fi cele menţionate mai jos (alături veţi găsi şi formele de
credinţe realiste, constructive):
-
„ar trebui neapărat să fac mereu totul perfect,
altfel n-am nici o valoare” / „mi-ar plăcea să fac totul perfect mereu şi fac
tot ce ţine de mine ca acest lucru să se întâmple, dacă însă mai greşesc din
când în când, sunt om şi este firesc să şi greşesc şi cu toate că greşesc
uneori, valoarea mea rămâne neschimbată!”
-
„dacă greşesc, înseamnă că nu am făcut nimic bine”
(totul sau nimic),/ „dacă mai greşesc, înseamnă că acum am greşit, iar ce am
făcut până acum, am făcut bine şi voi face tot ce pot ca de acum încolo să fac
cât mai puţine greşeli!”
-
„Daca cineva se descurca mai bine intr-o activitate
de la școala sau serviciu, înseamnă că eu nu sunt în stare/nu sunt bun de nimic”,/
“Dacă cineva se descurcă mai bine decât mine într-o altă activitate, este un
lucru firesc, la rândul meu şi eu mă descurc mai bine pe alte planuri şi sunt
bun în foarte multe aspecte!”
-
“trebuie ca toţi ceilalţi să mă placă şi să mă
valorizeze mereu, altfel înseamnă ca sunt inferior si nu valorez nimic!”/
“Mi-ar plăcea ca toţi ceilalţi să mă placă şi să mă valorizeze mereu şi fac tot
ce ţine de mine ca lucrul asta să se întâmple, dacă însă vor fi persoane care
orice aş face nu mă plac şi nu mă valorizează suficient, asta e, este firesc,
aşa cum eu nu plac pe toată lumea nici alţii să nu mă placă, iar asta nu
modifică cu nimic valoarea mea de om. Indiferent dacă mă plac 20 de oameni sau
20000, eu am aceleaşi aptitudini, aceleaşi calităţi, aceleaşi ţeluri, adică
aceeaşi valoare!”
Ce să fac pentru a scăpa de Perfecţionism?
Dacă te-ai regăsit în câteva dintre stările enumerate
mai sus şi dacă recunoşti câteva dintre modalităţile de gândire expuse, te
invit să apelezi la câteva şedinţe de consiliere psihologică în urma cărora să
înveţi cât de liniştit şi liber te vei simţi, dându-ţi voie să fii din când
Imperfect!
Îţi doresc succes, cât mai multă armonie şi echilibru
interior!
Psihoterapeut Adina Demian
|